Interviu cu Adrian Țuțuianu, Secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG)
„România poate progresa rapid atunci când are o direcție strategică clară și instituții care lucrează împreună, nu punctual, ci într-un cadru coerent de reformă.”
Adrian Țuțuianu este de profesie avocat, absolvent al Facultății de Drept a Universității din București – specializările Drept Economic Administrativ și Științe Juridice – și deține titlul de doctor în drept comercial, obținut în cadrul aceleiași facultăți. A absolvit, de asemenea, un program de master în managementul afacerilor publice europene la Institutul Național de Administrație. Desfășoară activitate didactică universitară în calitate de conferențiar la Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității „Valahia” din Târgoviște, unde predă drept comercial, drept societar și drept european al afacerilor. A deținut funcții de conducere în administrația publică locală și centrală, inclusiv președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, ministru al Apărării Naționale și senator ales în circumscripția Dâmbovița. Din 6 septembrie 2022 a deținut funcția de secretar general adjunct al Secretariatului General al Guvernului României, iar din 1 august 2025 este secretar de stat în cadrul SGG, implicat în elaborarea și coordonarea politicilor publice privind guvernanța corporativă, alinierea cadrului normativ la standardele internaționale, atingerea jaloanelor asumate prin PNRR și îndeplinirea condițiilor de aderare a României la OCDE.
România a trecut cu succes evaluările din cadrul a trei comitete OCDE și al grupurilor de lucru aferente, pe care le-ați coordonat la nivelul Secretariatului General al Guvernului. Care au fost principalele lecții învățate și cum au influențat acestea procesul de reformă administrativă?
În mecanismul instituțional de aderare la OCDE, rolul de coordonator național revine Ministerului Afacerilor Externe, prin secretarul de stat Luca Niculescu, desemnat coordonator al procesului de aderare al României la Organizație. La nivel guvernamental funcționează Comitetul Național pentru aderarea la OCDE, prezidat de prim-ministru. Secretariatul General al Guvernului îndeplinește rolul de punct național focal instituțional pentru trei comitete OCDE – Comitetul pentru Guvernanță Publică, Comitetul pentru Politici de Reglementare și Comitetul pentru Guvernanță Corporativă – coordonând, pe aceste paliere, relația tehnică și instituțională cu Organizația.
Dacă mă uit în urmă la ultimii trei ani, experiența acumulată în evaluările derulate în aceste comitete și grupuri de lucru arată, în primul rând, că România poate progresa rapid atunci când are o direcție strategică clară – foaia de parcurs pentru aderare –, un centru de coordonare puternic la nivelul Guvernului și o cooperare loială între instituțiile implicate. Lecția de fond este că reformele nu pot fi tratate punctual, ci trebuie gândite într-un cadru coerent, care pune împreună guvernanța corporativă, funcționarea piețelor financiare, calitatea reglementării și capacitatea administrației de a pune în practică deciziile politice.
O a doua lecție vine din dialogul permanent cu experții OCDE, inclusiv în misiunile de evaluare pe care le-am avut la București sau la Paris. Acest dialog ne-a scos din logica „bifării” unor condiții formale. Nu a mai fost suficient să arătăm că avem legi și strategii; a trebuit să demonstrăm cum sunt ele aplicate efectiv în întreprinderile publice, pe piața de capital și în modul în care statul își exercită funcția de proprietar. În acest proces, administrația românească a început să lucreze mai sistematic cu indicatori de performanță, evaluări independente și referințe la standarde internaționale, iar această schimbare de abordare se vede deja în felul în care sunt concepute politicile publice și proiectele de reformă.
Dintre aceste comitete, care a fost cel mai dificil de gestionat și care au fost principalele dificultăți întâmpinate în aplicarea standardelor OCDE?
Cea mai mare provocare a fost, fără îndoială, Comitetul pentru Guvernanță Corporativă și Grupul de lucru pentru întreprinderi de stat și practici de privatizare. Aici standardele OCDE intră în miezul unor teme sensibile: cum își gestionează statul activele, cum își exercită rolul de acționar și ce relație are cu piața. Nu a fost vorba doar despre a schimba legi, ci despre a arăta că aceste schimbări sunt credibile, consecvente și produc efecte reale în întreprinderile publice și pe piața de capital.
În plus, discutăm despre un domeniu cu o sensibilitate politică și economică ridicată: numiri în consiliile de administrație, reducerea mandatelor interimare, întărirea rolului AMEPIP, creșterea transparenței și profesionalizarea guvernanței corporative. Discuțiile cu Secretariatul OCDE, cu experți precum Sara Sultan și echipa sa, au fost un veritabil „test de stres” pentru reformele noastre. Faptul că, în final, am obținut un aviz formal favorabil în acest comitet arată că am reușit să depășim aceste provocări, dar și că, în spatele acestui rezultat, a existat o muncă asiduă, de lungă durată, la care au contribuit experți din Secretariatul General al Guvernului, din ministerele de linie, precum și din autoritățile de reglementare și din instituțiile pieței de capital, cum sunt Autoritatea de Supraveghere Financiară și Bursa de Valori București.
„Faptul că, în final, am obținut un aviz formal favorabil în acest comitet arată că am reușit să depășim aceste provocări”
În ce măsură considerați că experiența acumulată prin aceste comitete poate accelera aderarea României la OCDE și alinierea la bunele practici internaționale?
Experiența acumulată în evaluările deja încheiate este, în mod real, un accelerator pentru restul procesului de aderare. Am învățat, din mers, cum funcționează mecanismele OCDE dincolo de documente: cum se pregătește un dosar de țară solid, ce înseamnă o dovadă credibilă, cum trebuie documentată aplicarea standardelor și cum se construiește un dialog de încredere cu Secretariatul și cu statele membre. Obținerea avizelor formale favorabile în cele trei comitete OCDE aflate în responsabilitatea SGG confirmă, totodată, că România a învățat să lucreze eficient în acest cadru de cooperare.
Un alt câștig important este infrastructura instituțională pe care am consolidat-o pe parcurs. Rolul SGG ca punct focal, cooperarea cu MAE, implicarea AMEPIP, ASF, BVB și a ministerelor de linie au creat o rutină de lucru care nu exista la început. Reuniunile Comitetului Național OCDE, misiunile tehnice la București, prezentările din grupurile de lucru și din comitete la Paris ne permit astăzi să răspundem mai repede, mai coerent și mai sigur pe noi cerințelor celorlalte comitete. În plus, faptul că am închis cu succes dosare dificile, precum cele din domeniul guvernanței corporative și al guvernanței publice, crește credibilitatea României ca partener care nu doar anunță reforme, ci le și duce la capăt.
În contextul reformelor internaționale și al nevoii de eficientizare a companiilor de stat, cum apreciați oportunitatea și momentul potrivit pentru privatizare?
Cred că discuția despre privatizare trebuie așezată pe o bază echilibrată și responsabilă. Privatizarea nu este un scop în sine, ci un instrument de politică economică, care trebuie folosit cu discernământ. Lecțiile din procesele de privatizare din anii 2000 ne arată foarte clar cât de riscante pot fi deciziile grăbite, luate în absența unui cadru de guvernanță solid și a unor garanții clare privind investițiile și performanța.
Momentul potrivit pentru privatizare nu este determinat în primul rând de nevoile bugetare, ci de maturitatea guvernanței corporative, de contextul de piață și de capacitatea statului de a-și proteja interesele strategice. Tocmai de aceea, întărirea AMEPIP, clarificarea politicii de proprietate și stabilirea unor criterii obiective de performanță sunt pași obligatorii înainte de orice decizie serioasă privind listarea sau vânzarea de participații.
În același timp, este important să distingem între sectoarele în care statul are un rol strategic de lungă durată (energie, infrastructuri critice, anumite servicii de utilitate publică) și domeniile în care obiectivul principal este furnizarea eficientă de servicii într-un mediu concurențial. Privatizarea sau listarea la bursă a unor pachete de acțiuni poate fi un instrument util de modernizare, de atragere de capital și know-how.
Acest instrument trebuie folosit abia atunci când compania este suficient de bine guvernată, transparentă și predictibilă, astfel încât să obțină o evaluare corectă, un preț adecvat al acțiunilor și să permită un parteneriat echilibrat între stat și investitori.
Care sunt principalele criterii pe care Guvernul trebuie să le ia în considerare pentru a asigura că privatizarea aduce valoare adăugată economiei și nu afectează interesele strategice ale statului?
Aș menționa câteva criterii care, din perspectiva mea, sunt esențiale. Primul ține de definirea clară a rolului statului în fiecare sector, respectiv dacă vorbim de un domeniu strategic, unde statul trebuie să își păstreze un anumit control, sau de un sector în care poate rămâne, în principal, o autoritate de reglementare și supraveghere, care garantează concurența loială.
Al doilea criteriu vizează modul în care este organizat procesul de privatizare. Acesta trebuie să fie transparent, competitiv și bine pregătit, cu evaluări realiste ale activelor și cu acces egal la informații pentru investitori.
Un al treilea criteriu ține de conținutul angajamentelor pe care și le asumă investitorul – planuri de investiții, standarde de guvernanță, obiective de performanță, respectarea normelor de etică, integritate și conduită responsabilă în afaceri – precum și de existența unor mecanisme adecvate de monitorizare a îndeplinirii acestor angajamente.
În al patrulea rând, este nevoie de mecanisme clare de protejare a intereselor strategice ale statului, de la păstrarea unor pachete majoritare sau minoritare cu anumite drepturi, până la clauze privind continuitatea unor servicii publice esențiale.
Numai combinând aceste elemente putem vorbi despre o privatizare care aduce valoare adăugată economiei, contribuie la modernizarea întreprinderilor publice și rămâne, în același timp, compatibilă cu obiectivele strategice ale statului.
Interviu realizat de Florina Manea, Founder & jurnalist Ziarul News
