Mihaela Bîrzilă, jurnalist și realizator TV la Antena 3 CNN, este una dintre cele mai implicate și respectate figuri din media românească, un profesionist care a transformat vizibilitatea publică într-un instrument de sprijin, educație și solidaritate. Cu o carieră construită la intersecția dintre jurnalism, responsabilitate socială și dedicare față de oameni, Mihaela s-a remarcat prin proiecte umanitare cu impact real, devenind o voce constantă pentru susținerea persoanelor vulnerabile, în special a vârstnicilor. Prin inițiativele sale, ea a contribuit la creșterea nivelului de conștientizare privind nevoile comunităților aflate în dificultate, inspirând publicul să se implice și să ofere sprijin acolo unde este cel mai necesar.
„Dacă vocea mea contează, vă puteți baza pe mine! O mână întinsă într-un moment greu poate schimba un destin.”
De-a lungul carierei în televiziune, v-ați implicat constant în proiecte educaționale și umanitare. Ce v-a motivat să transformați vizibilitatea publică într-un instrument de sprijin pentru comunități vulnerabile?
De 27 de ani, fac știri. Știri în care pun suflet. Vorbesc foarte mult cu oamenii. Am văzut nenumărate drame, oameni ajunşi la capătul puterii, autorităţi surde la problemele lor, dar și gesturi de solidaritate impresionante. Nu pot rămâne indiferentă în faţa unei nedreptăţi sau în faţa suferinţei.
Abordez orice subiect din emisiunile mele cu gândul la oameni, cu gândul că pot ajuta cumva. Telespectatorii mă recunosc după voce şi mă bucur dacă reuşesc să dau voce și celor care sunt mai puțin auziți.
Dacă vocea mea contează, vă puteți baza pe mine! Sunt multe situații în care implicarea personală, disponibilitatea de a fi acolo pentru cineva valorează mai mult decât orice donație.
Fiecare se poate implica după puterile lui, în funcție de competențele lui. Se spune că veștile proaste circulă mai repede.
Eu cred că e foarte important să ducem mai departe și veștile bune. Așa am ajuns să cunosc oameni care fac diferența, care mută munții pentru a-i ajuta pe alții, care chiar găsesc soluții pentru a produce schimbări reale.
Sunt la Antena3CNN din prima zi, iar în cei 20 de ani de când fac parte din această echipă, am derulat împreună numeroase campanii pentru a fi alături de oameni.
O parte importantă a activității dumneavoastră este dedicată persoanelor vârstnice. Ce v-a determinat să vă concentrați atenția asupra acestui segment și care sunt nevoile pe care le întâlniți cel mai des în teren?
Am un respect deosebit pentru părinţi, pentru bunici. Dacă şi politicile publice ar fi gândite cu respect pentru demnitatea seniorilor, pentru munca lor, am avea mult de câştigat cu toţii. Bunicii şi părinţii suferă cel mai mult de dor. Şi de singurătate. Fiecare gest făcut pentru ei înseamnă mai mult decât vă puteţi imagina.
Au nevoie de acces la servicii de medicale decente, au nevoie de o pensie decentă, pentru a nu fi împinşi către izolare după ieşirea din activitate. O suferinţă suplimentară pentru ei este teama de a nu ajunge o povară. Nu vor să fie o povară nici pentru copii, nici pentru stat, nu vor să fie abandonaţi sau marginalizaţi. Au o experienţă extraordinară de viaţă şi profesională, au generozitatea de a împărtăşi din înţelepciunea lor în beneficiul copiilor noştri. Sunt repere valoroase, e păcat să nu îi ţinem aproape.
Îi sunt recunoscătoare Alexandrei Dobre, fondatoarea Asociaţiei Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă, pentru şansa pe care mi-a oferit-o de a mă implica în proiectele dedicate seniorilor. E important să întâlneşti oameni care te inspiră să le urmezi exemplul.
Gala Seniori de Colecţie a fost pentru mine o oportunitate extraordinară de a avea o nouă familie, marea familie a seniorilor din asociaţie. Şi de a fi parte din bucuria pe care o aducem acestor oameni, cu fiecare întâlnire, cu fiecare eveniment organizat. Îmi lipsesc foarte mult părinţii mei, pe care i-am pierdut, din păcate.
Bunica mea, singura pe care am cunoscut-o, a fost ca o icoană pentru mine. Le sunt recunoscătoare pentru blândeţea cu care m-au crescut, pentru iubirea pe care mi-au oferit-o, pentru exemplu lor, pentru toate şansele pe care mi le-au dat de a creşte frumos. Mi-ar fi plăcut să îi văd şi pe ei în sală la fiecare ediţie a Galei Seniori de Colecţie. Mi-ar fi plăcut să le ofer şi lor şansa de a întâlni marile personalităţi pe care, cu ajutorul Alexandrei, le aducem în faţa oamenilor, să-şi spună povestea şi să fie sursă de inspiraţie şi punte între generaţii. La fiecare ediţie, mă încarc cu bucuria pe care o văd pe chipul seniorilor care vin la evenimente, dornici să socializeze şi să înveţe tot timpul ceva.
„Au o experienţă extraordinară de viaţă şi profesională, au generozitatea de a împărtăşi din înţelepciunea lor în beneficiul copiilor noştri. Sunt repere valoroase, e păcat să nu îi ţinem aproape.”
Ați fost implicată în numeroase inițiative sociale cu impact real. Care este proiectul care v-a marcat cel mai profund și ce ați învățat din acea experiență?
Primul caz în care m-am implicat personal a fost salvarea unui copil de 12 ani care a luat foc. Avea tot corpul o rană vie. Medicii nu-i dădeau nicio şansă, atât de mari erau arsurile pe care le suferise. A avut însă o putere extraordinară de a lupta, care ne-a impresionat pe toţi. A trecut prin nenumărate operaţii. Ionuţ se numeşte.
Acum, e om mare, pe picioarele lui. A fost doar una dintre numeroasele campanii sociale inițiate de Antena3, în care m-am putut implica şi din care am învăţat despre puterea solidarităţii. O mână întinsă într-un moment greu poate schimba un destin.
Într-o perioadă în care societatea are nevoie de modele autentice, considerați că media și profesioniștii din televiziune au o responsabilitate suplimentară în a genera schimbare? Cum vedeți rolul jurnalistului în construirea unei societăți empatice?
Trăim vremuri complicate, în care este nevoie de echilibru și responsabilitate. M-am ghidat mereu după aceste valori. Ca jurnalist și realizator de televiziune, am o mare responsabilitate față de informațiile pe care le transmit dar și față de oamenii cărora mă adresez. Vizibilitatea publică a fost mereu o responsabilitate. Consider că e de datoria mea să promovez rigoarea, decența, implicarea, empatia, dialogul.
Oamenii nu au nevoie doar de știri, ci și de repere. Agresivitatea care se revarsă pe rețelele sociale trebuie contracarată cu valori autentice. Cu aceste valori îi cresc și pe copiii mei. Îi învăț cât de mult contează puterea exemplului și ce înseamnă omenia.
„Ca jurnalist și realizator de televiziune, am o mare responsabilitate față de informațiile pe care le transmit dar și față de oamenii cărora mă adresez. ”
Ce mesaj transmiteți celor care vor să se implice în proiecte educaționale sau umanitare, dar nu știu de unde să înceapă? Care sunt pașii mici, dar esențiali, pe care oricine îi poate face?
Poate sună banal, dar orice gest contează. Trebuie să fim mai atenţi la cei din jur, să nu trecem nepăsători pe lângă cineva care are nevoie de ajutor. Așa se formează reflexul de a ajuta, de a te implica. Într-o lume dominată de senzaţional şi falsitate, o strângere de mână, o îmbrăţişare, pot face minuni.
O haină donată, o carte, o pâine, un pachet de scutece pentru un bebeluș sau o cutie de lapte, o farfurie cu mâncare caldă, chiar și o conversație cu cineva care se simte singur reprezintă un bun început. Nu trebuie să ai mult, trebuie doar să-ți pese.
Să fie un gest făcut din inimă. Implicarea înseamnă să fii acolo, să arați că ești disponibil. Încet-încet, vei observa că stă în puterea ta să faci bine și că binele se face în fiecare zi.